Stiu ca suna deja invechit, ca s-a mai spus, dar trebuie sa ne trezim! Niste nulitati ii judeca pe creatorii de teatru, daca e sa ne referim doar la teatru si nu si la literatura de exemplu, niste nulitati care nu se pricep la domeniul despre care vorbesc. Cristina Modreanu, Ileana Lucaciu, Iulia Popovici, niste farse ale naturii, niste greseli biologice care n-au criterii, pricepere si in primul rind iubire pentru teatru. N-au decit un munte de frustrari si o farima de creier, cit sa faca rau. Ti-e scirba cind constati ca niste nulitati ca ele au cuvint, ca sunt ascultate de oameni de buna-credinta care incearca, in van, sa descopere in spusele lor ceva glagorie. Desi din generatii diferite, dar prostia si incompetenta nu tin de o generatie sau alta, ele si alte asemenea lor decid, incredibil, cine merita si cine nu sa fie premiat. Colosal. Ca si cum l-am desemna pe portarul de la muzeul de arta sa vorbeasca despre picturile dinauntru. Treziti-va! Incompetenta si diletantismul acestor cucoane acre, fara organ artistic si cu multa ura pe creatori, au facut multe victime. Bunul simt si jena oamenilor cu educatie le-au cocotat pe aceste creaturi lipsite de orice valoare in fotoliile lor de judecatori ai actului artistic.  Treziti-va! Si goniti-le cu suturi in fund pe aceste impostoare, daca nu vreti sa otraveasca si viitoarele generatii de spectatori.

http://www.ted.com/talks/viktor_frankl_youth_in_search_of_meaning.html

http://yorick.ro/

A  fost misto. Multa lume, actori, scriitori, entertaineri, stand-up-eri, prieteni, public. Cam 140 de oameni adunati la Clubul Taranului. Reactii, interes, pareri interesante la sfirsit vizavi de text, actorii care au jucat, locul ales.  Abia astept si de acum inainte sa vad cum va fi primit. In orice caz, observ ca nu prea a lasat pe cineva indiferent. sa fie bine. Pun acum si ceva poze.

Toata lumea e binevenita pe 13 si 14 iunie, ora 21, Clubul Taranului

Cinci rendez-vous-uri mortale sunt tot atatea texte de comedie scrise de mine acum 2 luni pe tema mortii si a dragostei. Cinci prilejuri de a ride de sfirsitul care ne pindeste chiar de la inceput. Doi prieteni care se intilnesc chiar si dupa ce unul dintre ei a…dat coltul, un pariu erotic care il are ca arbitru pe Nietzsche si celebra lui eterna reintoarcere, o motociclista setoasa de razbunare, un pumnal infipt in spate, un sarut smuls de o admiratoare, un cor de ingeri si fanii lui Manchester United cintind pe Old Trafford. Multe motive ca sa veniti sa vedeti ce am facut eu si o intreaga echipa de actori foarte buni. Indrazniti! Aveti curaj?

Durata spectacolului? 90 de minute.

De ce e interzis sub 18 ani? Ce ati zice de o partida de sex in public, prilejuita de tema eternei reintoarceri a lui Nietzsche? Da, da, filosoful, despre el e vorba, chiar Friedrich.

Violenta? Nu. Nici macar verbala. Am raspuns la intrebarile care mi s-au pus pina acum.

REZERVARI la tel: 0213108048

Va astept

Pe 7, 13, 14 si 20 iunie, ora 21,  la Muzeul Ţăranului Român, la Clubul Ţăranului, vor fi primele spectacole cu ”Cinci rendez-vous-uri mortale”, texte scrise de mine şi premiate recent la Fest.Co., Teatrul de Comedie, concursul de dramaturgie românească.

Distribuţie(în ordinea intrării în scenă): George Costea, Alin State, Alice Sălceanu, Smaranda Caragea, Micutzu (Cosmin Nedelcu),  Iulia Samson, Delia Nartea,  Sabina Brânduşe, Angel Popescu, Alexandru Conovaru, Andrei Roşu.

Muzica: Delia Nartea

Scenografia: Adrian Damian

Regia: Liviu Lucaci

Vă aştept. Prima dată când se joacă texte scrise de mine. Am nevoie de spectatori ca să le verific. Sper să fiţi acolo.

REZERVARI la tel: 0213108048 

ole

magie chinezeasca

MIercuri, 17 martie, am premiera la Giurgiu, regia mea, cu “Si… pe cind un copil ?” de Andre Roussin. Ii astept pe toti cei interesati sa vada o comedie frantuzeasca in care toate personajele feminine ramin gravide. Scary, nu-i asa?

Mi-am amintit de spusele Virginiei Woolf: “O capodoperă nu e rodul unei inspiraţii subite, ci produsul unei gîndiri de o viaţă întreagă”.

Totdeauna am fost atras de frumusete si pe cit mi-a stat in putinta am cautat-o mereu. Insa nu e lucru ce trebuie luat in usor. Stephen King, faimosul autor de romane horror, povestea urmatorul episod tulburator in legatura cu puterea si magia frumusetii.
Pe malul unui riu, intr-o zi insorita de vara, o fetita culege flori pe care le arunca apoi una cite una in apa, urmarindu-le fericita cum plutesc o vreme, pina pier inghitite de unde. In spatele ei, privind miscat tabloul delicios al neprihanirii, Frankenstein monstrul. El asteapta rabdator ca fetita sa arunce toate florile din micul buchet pe care il tine strins in minuta, apoi o ridica si o arunca in riu, urmarind cu ochii in lacrimi cum rochita copilei se infoaie de apa, pluteste o vreme la suprafata, se roteste asemenea florilor din buchet incretind undele, apoi se scufunda incet, tragind-o si pe fetita dedesubt.
Acesta este episodul povestit de Stephen King. Cum il judecam? Ca pe o crima odioasa? Ca pe gestul nechibzuit, dar de inteles, al unui monstru ce incearca sa reproduca, cu puterile sale, un moment de sublim ca acela in care fetita azvirlea fericita florile in apa?
Dupa cum spuneam, frumusetea e un lucru cu care nu e indicat sa te joci. Puterea ei e uriasa si misca lumea.